Jucători de legendă (9): Garrincha, pasărea care a zburat prea devreme spre paradis

Please follow & like us :)

Follow by Email
Facebook
Facebook
Google+
http://revistadefotbal.ro/2020/04/06/jucatori-de-legenda-9-garrincha-pasarea-care-a-zburat-prea-devreme-spre-paradis">
Twitter

”Garrincha a fost un jucător incredibil, unul dintre cei mai buni care au existat. Putea face cu mingea lucruri pe care niciun alt jucător nu ar fi putut. Fără el nu aș fi fost de 3 ori campion mondial”. Declarația îi aparține marelui Pele, fost coleg cu ”Îngerul șchiop” în naționala Braziliei.

Manuel Francisco dos Santos s-a născut la Pan Grande și din cauza unui handicap, avea piciorul drept mai scurt decât stângul, a primit încă de mic un diagnostic crunt: nu va fi capabil să alerge la un nivel ridicat. Totuși, un chirurg din Rio de Janeiro a riscat și l-a operat la un picior. Minunea s-a produs, iar Manuel a început să alerge chiar foarte bine, lâsăndu-și în urmă partenerii de întrecere. Se spune că la întâlnirea cu mingea, dorind să-și perfecționeze driblingul, cel supranumit ”Pasărea paradisului” exersa într-o pădure, ocolind în viteză copacii care-i ieșeau în cale. De-a lungul timpului Garrincha a primit mai multe porecle, ”Îngerul șchiop”, ”Pasărea paradisului” sau ”Bucuria poporului”, cea din urmă datorită faptului că avea darul de a bucura masele de oameni cu jocul său spectaculos. Deja căsătorit, Garrincha ajunge în 1953 pe când avea 20 de ani la Botafogo. Încă de la primul antrenament și-a demonstrat abilitățile tehnice, reușind să-i dea mingea printre picioare internaționalului brazilian Nilton Santos, care mai apoi l-a luat sub aripa sa.

A debutat la echipa reprezentativă în 1955, iar în 1958 a făcut parte din lotul care se deplasa în Suedia pentru a participa la campionatul mondial. Garrincha și-a făcut debutul în turneu la ultima partidă a grupei, cea împotriva URSS-ului. În același meci debuta la echipa națională cel ce avea să devină mai târziu celebru sub numele de Pele. ”Îngerul șchiop” a avut un început fulminant de partidă și după ce a driblat 3 adversari, a trimis mingea în bară. Brazilia a câștigat cu 2-0 împotriva uneia dintre formațiile puternice ale turneului. În sferturi Brazilia a trecut cu 1-0 de Țara Galilor, iar fundașul Mel Hopkins, cel care s-a apărat în acel meci pe partea lui Garrincha avea să declare: ”A fost mult mai periculos decât Pele pe vremea aceea. Era dificil de prevăzut pe ce parte te driblează, deoarece juca la fel de bine cu ambele picioare. A fost un fenomen, un adevărat magician”. Alături de Vava, Pele, Didi sau Zagallo, Garrincha a adus Braziliei primul titlu mondial din istorie, după o finală cu Suedia, încheiată cu scorul de 5-2. Deși inițial a fost iritat de fentele sale, selecționerul Vicente Feola l-a felicitat pentru eficiența sa, mai ales că în finală a centrat ideal pentru primele două goluri ale echipei sale marcate de Vava. În cele din urmă a fost ales în cel mai bun XI al turneului final.

Garrincha și-a continuat ascensiunea, iar la turneul final din Chile 1962 a devenit liderul Braziliei, mai ales după ce Pele părăsea competiția accidentat după cea de-a doua partidă a grupei. Așadar ”Pasărea paradisului” a luat toată presiunea asupra sa și a condus selecționata selecao spre cel de al doilea titlu mondial. A fost decisiv în sfertul cu Anglia și în semifinala cu Chile, marcând câte o dublă în fiecare partidă. Drept răsplată a fost numit cel mai bun jucător al mondialului.

Pentru Botafogo a evoluat din 1953 până în 1965 și a câștigat de 3 ori Campeonato Carioca. A marcat 101 goluri în 323 de partide în toate competițiile, după care s-a transferat la Corinthians unde a evoluat în doar 4 partide. După încheierea turneului din Chile au început să-i apară durerile la picioare, dar temându-se de o nouă operație, a ales ajutorul vracilor. Ultima sa apariție în tricoul carioca a avut loc la mondialul englez din 1966, într-un 1-3 cu Ungaria, acesta fiind singurul eșec al Braziliei cu ”Îngerul șchiop” în teren. Nu a fost prezent pe teren la ultima partidă din grupă, iar Brazilia a pierdut din nou, de această dată în fața Portugaliei, rezultat care a coincis cu eliminarea prematură din competiție.

Din acest moment începe declinul. Artroza nu-i mai permitea să joace la adevărata lui valoare, iar alcoolul, viciu moștenit de la tatăl său l-a începărtat de familie și de cei 8 copii ai săi. În același timp se distanțează tot mai mult de stadion, iar gloria adusă de driblingul său derutant începe să apună. ”Bucuria poporului” se stinge încet, iar în luna ianuarie a anului 1983, la nici 50 de ani, își dă sfârșitul pe un pat de spital din Rio de Janeiro. Un sfârșit trist pentru unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului brazilian. Pentru a nu fi uitat de către cei care l-au iubit atât de mult, pe 4 februarie 1984, în parcul stadionului Maracana a fost dezvelit bustul închinat în memoria marelui jucător care a fost Garrincha.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*