Talente irosite: Antonio Cassano

Please follow & like us :)

Follow by Email
Facebook
Facebook
Google+
http://revistadefotbal.ro/2020/09/22/talente-irosite-antonio-cassano">
Twitter

Antonio Cassano este primul personaj din noua noastră serie ”talente irosite”. Aici vom trece în revistă numele unor jucători înzestrați din plin cu talent, dar care din cauza abuzurilor, indiferenței, accidentărilor, viciilor, capricilor sau a unui caracter dificil nu au reușit să-și atingă potențialul maxim. Denilson, Cassano, Robinho, Gourcuff, Ben Arfa, Bojan, Pato, Van der Meyde, Nasri sau Balotelli sunt câteva dintre personajele care vor deveni subiecte principale în poveștile noastre.

În deschidere ne-am oprit la Antonio Cassano, unul dintre cei mai talentați jucători italieni din ultimii 20 de ani. Cel supranumit ”The jewel of Old Bari” a început fotbalul la AS Bari în 1999 la frageda vârstă de 17 ani. A progresat într-un ritm accelerat devenind unul dintre cei mai promițători tineri din Serie A. Explozia tânărului Cassano s-a petrecut într-o partidă pe teren propriu cu Inter Milano. Primind o minge la 40 de metri, Cassano a făcut o preluare spectaculoasă, a înaintat spre poartă, i-a întors pe experimentații fundași ai Interului, Blanc și Panucci, după care a trimis în poartă, transformând stadionul într-un adevărat vulcan. A petrecut 2 ani la Bari, marcând 6 goluri în 48 de partide, după care marile cluburi au început să-l vâneze.

În 2001 Cassano este transferat de campioana de atunci a Italiei, AS Roma. Fiind un tânăr capricios, intră în conflict cu mai multe persoane din club, inclusiv cu antrenorul Fabio Capello, un tehnician cu mână de fier. Cu toate acestea, în perioada petrecută în capitală a primit de două ori premiul de ”cel mai bun tânăr fotbalist al anului din Serie A”, în 2001 și 2003. La Roma a jucat cel mai bun fotbal din cariera sa, poate și datorită căpitanului Francesco Totti, care l-a protejat și l-a îndrumat cât timp a jucat pe Olimpico. Prezent în lotul Squadrei Azzurra la Euro 2004, Cassano profită de suspendarea lui Totti după prima partidă din faza grupelor și prinde echipa în următoarele două. Rezultatul, gol împotriva Suediei și gol împotriva Bulgariei, în ultima confruntare fiind numit ”omul meciului”. Italia era eliminată, dar Cassano era pe o pantă ascendentă. Datorită caracterului său dificil, pe parcursul sezonului 2005/2006 s-a aflat deseori în conflict cu conducerea clubului din cauza problemelor apărute în privința reînnoirii contractului, care urma să expire în iunie 2006. Mai mult, Cassano a început să aibă o relație tensionată și cu protectorul său Totti, așa că soarta sa în Cetatea Eternă era pecetluită. În luna ianuarie a acelui an, capriciosul atacant semnează cu Real Madrid, un club poate prea mare pentru fițele care îl caracterizau pe Cassano.

Debutul în tricoul ”blanco” este spectaculos, gol în Cupa Spaniei împotriva lui Betis. Odată cu trecerea timpului au început să apară și problemele. Având un stil de alimentație ușor neprofesionist, Cassano a început să se îngrașe, fiind amendat pentru fiecare gram în plus peste greutatea sa optimă. Bomboana pe colivă va fi însă aducerea lui Capello pe Bernabeu, antrenor cu care Cassano avea să intre din nou în conflict. Deși a avut oportunitatea de a juca lângă jucători precum Zidane, Raul sau Beckham, Cassano nu a profitat deloc. A început să ducă la Madrid o viață de playboy, făcând abuz de mâncare și femei. Aventura sa la cel mai mare club din lume a luat sfârșit în vara anului 2007. Chiar dacă și-a trecut în cont titlul în sezonul 2006/2007, Antonio a jucat doar în 16 partide și a marcat un singur gol.

Dornic să-și relanseze cariera, Cassano acceptă oferta Sampdoriei și ajunge în orașul lui Columb sub formă de împrumut pentru un sezon. Își arată din nou talentul și înscrie 10 goluri în 22 de partide. Calitățile tehnice și driblingul au ieșit din nou la iveală, iar Cassano era pe drumul cel bun. Din păcate pentru el, nebunia îl pândea la tot pasul. Într-o partidă cu Fiorentina a izbucnit în lacrimi pe teren după ce a primit un cartonaș galben care-i aducea automat suspendarea pentru partida următoare împotriva Romei. Într-o altă partidă, de această dată împotriva lui Torino, Cassano a explodat după ce a fost eliminat. Proteste violente, refuzul de a părăsi terenul și aruncarea tricoului în direcția arbitrului i-au adus 5 etape de suspendare. În ciuda acestei perioade agitate, Cassano s-a menținut pe linia de plutire și împreună cu Giampaolo Pazzini, partenerul său din atac, au dus-o pe Sampdoria pe un loc de UCL la finele sezonului 2009/2010. Inevitabilul s-a produs și personajul nostru se ceartă cu președintele clubului Riccardo Garrone după ce refuză să participe la o seară de decernare a premiilor. Se desparte și de Sampdoria ajungând în curtea lui AC Milan la vârsta de 28 de ani. Timpul încă nu era pierdut pentru Cassano.

Pe San Siro concurența în atac era acerbă, Ibrahimovic, Robinho și Pato fiind cele 3 nume care se luptau pentru două locuri în avanposturi. Cassano câștigă la Milano primul Scudetto din carieră, contribuind în a doua parte a sezonului 2010/2011 cu 4 reușite. În debutul sezonului 2011/2012 Cassano înscrie împotriva lui Lazio și lucrurile arătau bine. Pe 29 octombrie pe când echipa se întorcea de la Roma, Cassano s-a plâns de amețeli, iar verdictul medicilor a fost accident vascular cerebral. Operat în noiembrie, Cassano a revenit pe gazon după 6 luni. În ciuda acestor probleme este selecționat de Cesare Prandelli în lotul pentru Euro 2012, acolo unde joacă titular în atacul Italiei. Supărat de plecările masive din lotul ”diavolilor” în vara anului 2012, Cassano cere și el conducerii să fie lăsat să plece.

AC Milan se înțelege în privința transferului cu rivala din oraș, dar Cassano are un sezon modest la Inter Milano, reușind să înscrie doar 9 goluri în toate competițiile. Pleacă la Parma unde își recapătă forma de odinioară și înscrie golul cu numărul 100 în Serie A într-un 1-1 cu Bologna. Face două sezoane bune pe Ennio Tardini, după care se reîntoarce pentru încă doi ani la Sampdoria, însă apusul carierei era aproape. În startul sezonului 2016/2017 excentricul Massimo Ferrero îi transmite că nu mai face parte din planurile sale, dar Cassano refuză alte oferte preferând să se antreneze cu echipa a doua a Sampdoriei. La finalul contractului în 2017, semnează cu Verona, dar la numai câteva zile distanță anunță că se retrage din fotbal.

Descris de Vialli drept un amestec între Zola și Di Canio, Cassano a avut fotbalul în sânge, dar ca orice geniu, a avut și o latură nebună. Talentul, viziunea, tehnica, au fost toate eclipsate de temperamentul său total nepotrivit unui sportiv de performanță. Pe parcursul întregii sale cariere Cassano s-a dovedit a fi propriul lui dușman, fapt care l-a tras în jos ori de câte ori s-a aflat pe drumul cel bun. Cu puțin autocontrol, Cassano ar fi putut deveni unul dintre cei mai mari jucători pe care i-a dat fotbalul italian.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*